Dacia Logan este teoretic mașina națională în România. De brandul Dacia a rămas doar numele românesc, acționariatul de la Renault fiind francez. La fel de adevărat este că la origini, în perioada comunistă, tot de la Renault am plecat, mai întâi de la Renault 8 (Dacia 1100), apoi Renault 12 (Dacia 1300 și variantele facelift).
Daciei Logan i s-a spus ”mașina națională” sau ”mașina săracului”, deși trebuie să admitem că nota jignitoare este forțată. Dacă privim partea utilă, am putea spune că Loganul este varianta optimă în raportul preț/calitate pentru persoanele pragmatice sau pentru cei care pun utilitatea pe primul plan și mai apoi brandul.
Dacia Logan a fost încă de la început un proiect care s-a dorit adresat segmentului accesibil. Pentru a face o mașină ieftină, era evident că nu vor fi folosite cele mai bune materiale și nici nu vor fi echipate cu ultimele tehnologii și opțiuni. Dar, așa cum spuneam, Loganul trebuia să fie o mașină suficient de spațioasă și care să te ducă din punctul A în punctul B.
Cu siguranță, francezii și-au atins scopul, Loganul având succes în multe alte țări din lume, nu doar în România. Cei care ați vizitat Germania, spre exemplu, ați putut constata acest fapt. Și nu doar despre Logan este vorba, ci și despre Sandero și mai ales Duster. Rămânem însă cu discuția de astăzi la Logan, o mașină care s-a dovedit o bună afacere și pentru taximetrie, acolo unde solicitarea este dusă la extrem pentru acest tip de autoturism.
Primul model a apărut în 2004. Chiar dacă designul nu era nici pe departe atrăgător, reprezenta totuși o schimbare radicală față de bătrâna Dacie 1310 sau 1410. Avusesem pe șosele și modele post-revoluționare Nova și mai apoi Solenza, dar nu au făcut istorie precum modelul 1300 bazat pe Renault 12.
La echivalentul a 6500 de euro, în versiunea cea mai simplă, ce ai fi vrut să ai? Era clar că nu se puteau emite pretenții de confort și siguranță, de design și calitate la materialele exterioare și interioare, dar era mult peste ceea ce se produsese până atunci în România. Era accesibilă și practică, pe gustul celor care cred că o mașină nouă, nepretențioasă, este preferabilă uneia second, chiar dacă este a unui brand consacrat. Avea garanție în primii anii, apoi… Dumnezeu cu mila. De menționat că cel mai dotat model ajungea la 10.700 de euro.
Cert este că au circulat suficient pentru a-și justifica prețul de achiziție, pentru a-și amortiza costurile. Încă mai circulă mașini din prima serie. De pe unele curge tabla, rugina făcându-și de cap cu o tablă destul de subțire. Altele au vopseaua mătuită sau exfoliată. Despre starea tehnică, motor, direcție, transmisie, frâne etc., nu are sens să ne pronunțăm. Sunt și modele întreținute exemplar de către proprietari, așa cum se întâmplă în cazul tuturor mărcilor.
În 2012 apărea primul facelift serios, a doua generație a Loganului, care să schimbe imaginea de ”cutiuță colțuroasă și ieftină”
Citește continuarea articolului pe www.icars.ro AICI