Dacia își sărbătorește „nașterea” pe 20 august. În 1968, prima mașină cu întâiul lider al țării, Nicolae Ceaușescu, pornea din fabrică. Era construită pe un model Renault.
Dacia este acum sub conducerea Renault, dar în urmă cu jumătate de secol altfel stăteau lucrurilor. România voia să-și construiască prima mașină de serie, într-o țară care nu se pricepea deloc la așa ceva, iar Ceaușescu a avut câteva oferte pe masă.
În 1966, la Poiana Brașov, câțiva producători europeni mari au venit cu oferte. Lista era așa: Renault, Peugeot, Fiat, Alfa Romeo și DKW, producător vest-german. Renault a venit cu R10, Peugeot a propus 204 Berline, Fiat a avut 1100D și Alfa Romeo a venit cu Giulia. DKW a propus F102.
Dintre toate, Renault a sfârșit prin a câștiga licitația pentru ceea ce avea să devină mașina Dacia. Asta consolida prietenia între popoare, dar, mai ales, între Nicolae Ceaușescu și Charles de Gaulle. Același președinte francez a dat țării noastre primul calculator personal.
Dacia a fost croită pe tiparul Renault în țara care descoperea industria auto
Și așa ajung la cel mai important subiect, unul pe care românii poate l-au uitat în ultimul deceniu: cum a ajuns să aibă România mașini? Ei bine, generalul Ion Mihai Pacepa s-a lăudat cu asta într-un editorial The Wall Street Journal în 2009 – „Ce am învățat ca un țar al mașinilor”.
La mijlocul anilor ’60, Ceaușescu voia mașini, industrie auto proprie, români care să construiască pentru români. Așa că l-a pus pe Pacepa șef peste o industrie care nu exista. „În ţara orbilor, chiorul este rege”, a spus Pacepa în editorial. „Nu ştiam nimic despre fabricarea automobilelor, dar niciunul dintre oamenii de încredere ai lui Ceauşescu nu ştia. Totuşi, tatăl meu a fost aproape toată viaţa şeful departamentului de servicii General Motors afiliat la Bucureşti”, a contextualizat generalul relația lui cu mașinile. Așa că a început să fie șef și „țar” auto.
Conform lui Pacepa, planul lui Nicolae Ceauşescu era să cumpere o licenţă de la o fabrică din Vest şi să fure tot ce era nevoie ca să construiască o maşină. În mod similar s-a întâmplat și cu calculatoarele Felix mai sus citate. Au venit din Franța și Ceauşescu și-a pus inginerii să creeze unele proprii.
În industria auto, Dacia s-a născut pe scheletul Renault pe motiv că era companie deținută de stat (deci, ca în România), iar companiile private erau privite cu neîncredere de toţi conducătorii ţărilor comuniste.
„Ne-am trezit cu o licenţă pentru învechitul Renault 12, a cărui producţie urma să fie oprită în Franţa. Era cea mai ieftină variantă”, a explicat Pacepa în articol. Când a văzut mașina, Ceauşescu ar fi zis, așa cum Pacepa își aduce aminte: „Destul de bună pentru idioţi”.
[readmore]
Numele „Dacia” a fost ales ca să comemoreze cei 2.000 de ani de istorie românească (aproximativ). Comuniștii s-au legat mult de tradiții și de mitul dacilor.
Dacia 1100 a fost văzută drept „bună pentru idioți”, dar reacția a fost alta la Dacia 1300. Ceaușescu ar fi zis: „Prea luxoasă pentru idioţi!”. Asta a dus la scăderi de dotări. Au fost scoase: radioul, oglinda laterală din dreapta şi încălzirea scaunelor din spate. Aşa s-a ajuns, potrivit lui Pacepa, la un model cu mai puţine dotări ca Renault 12, care oricum nu avea prea multe dotări.
După ce şi alte luxuri inutile au fost eliminate, Ceauşescu s-a declarat mulţumit de varianta finală: „Perfectă pentru idioţi!”.