Pornim de la intrebarea apasatoare din lumea soferilor profesionisti de TIR, care sta pe buzele fiecaruia, insa din prisma adevarului crunt, cu totii amanam sa ne-o punem.
CE PENSIE VOI AVEA CAND VOI PUNE CHEILE IN CUI, SI CUM IMI VOI PETRECE BATRANETEA, DUPA CE AM INCOJURAT SUPRAPATA PAMANTULUI DE CEL PUTIN 2 ORI?
Este un subiect asemanator aceluia cand iti iei un credit, si initial nu te gandesti cat de mult o sa fie rata, sau cat o sa iti creasca dobanda, sau daca o vei putea plati in timp, ci pur si simplu te bucuri de moment, de banii gramada luati in mana, la momentul respectiv. Dupa ceva timp insa, incepi sa iti pui intrebari.
Asa este si in acest caz, al PENSIEI SOFERULUI, dupa o viata de munca. Ne bucuram de castigul momentului, si trecem peste partea pe care ti-o prezinta „banca” cand semnezi, cu „dobanda” (care in cazul de fata sunt toate impediementele din viata de condus a soferului de zi cu zi : diurna/ salariu/ nesomn/ dispeceri/ patroni/ cursa contra cronometru/ opriri pentru amenzi, depasire, cauciucuri etc/ totul pentru un castig decent la acel moment), insa pe parcursul „contractului” realizam ca poate am fost pacaliti, sau poate ne-am pacalit singuri.
Sunt putini cei care constientizeaza importanta soferului de TIR. Multi ne considera brute, needucati, sau poate ne trec cu vederea. Insa toti acestia ar trebui sa constientizeze, si sa respecte „CA TOT CEEA CE SE INTAMPLA IN JURUL LOR SI VIATA LOR, A FOST POSIBIL PENTRU CA NOI AM PUS LUCRURILE IN MISCARE?”Ce aveti in: frigider, in baie, ce imbracati, mobila, sau televizorul la care uiti acum, si chiar telefonul care vi s-a lipit atat de bine de mana, si fara de care viata tuturor, n-ar mai fi viata, E MUNCA NOASTRA! Nu uitati asta!
Meseria de șofer de camion este una destul de bănoasă pentru moment, problema este că nu mulți sunt cei care rezistă în acest domeniu pe perioade medii sau lungi. Pentru mulți tineri, să lucrezi pe comunitate ca șofer de autocamion pare ceva super simplu, pare o modalitate de a câștiga mii de euro pe lună dar din păcate, 70% dintre cei care doresc angajare în acest domeniu nu prea știu cu ce se mănâncă această meserie.
Un astfel de exemplu, este un sofer care a ales sa „traga putin pe dreapta, din fuga lui continua de condus” si sa vorbeasca despre acest subiect.Un sofer (nu o sa ii dam numele), de 56 de ani, ne-a spus ofurile reale ale şoferilor, care sunt un pic deosebite decât ale patronilor.
„Peste 4 ani ies la pensie şi mi-e frică de acel venit. Am 40 de ani vechime în şoferie şi 3,5 milioane de kilometri parcurşi , cu toate că beneficiez de grupele I şi II. Începând cu anii 70, am lucrat în Irak, Siria şi fosta URSS. Nu cred că este o pensie suficientă pentru cât am muncit, cât am contribuit la fondul de pensii”, ne-a spus el.
Veteranul are un salariu mediu de 1.800 de lei, sau 2.200 de lei, în funcţie de numărul de kilometri parcurşi. Dar cum să faci numărul de kilometri dacă nu ai autostrăzi, nu ai şosele nu există centuri de ocolire a marilor oraşe. „Pentru a ocoli Centura Bucureştiului, care nu are decât 80 de kilometri, un TIR are nevoie de 5 ore. Toată lumea vrea de la noi să ne mişcăm repede, dar cum să facem asta dacă nu avem pe unde să mergem?”, a adăugat soferul.
Ce pensie o să ai?
Pe comunitate se lucrează cu salariul pe țară + diurnă. Diurna nu se impozitează, nu se întâmplă nimic cu ea. Salariul pe țară e 1000 de lei net. Dacă vei lucra o viață întreagă pe comunitate, la 65 de ani când vei ieși la pensie vei muri de foame. Bine, dacă între timp faci rost de un contract de muncă în altă țară unde ai salariu 2000 de euro pe lună, nu salariu + diurnă, e altceva. Cam asta ar trebui să urmărească toți cei care se duc pe comunitate, si soferul de TIR.