Primul prototip de cutie automată s-a numit Vulcan și a fost realizată în Germania. Avea două trepte și un convertor de cuplu, dar nu a intrat niciodată în producție. Au urmat cutiile semi-automate, care nu mai aveau levier de schimbare a treptelor, dar aveau încă pedala de ambreiaj. Asa s-a nascut transmisia AST, adica Automatic Safety Transmission, montată începând cu 1937 pe modele Oldsmobile și Buick, o cutie care avea pedala de ambreiaj și functiona destul de… dificil. Adică între prima și a doua treaptă nu era nevoie să calci ambreiajul, schimbarea se făcea automat, dar între a doua și a treia, sau între a treia și a patra, trebuia să calci pedala de ambreiaj, moment în care se schimba și viteza… Nu e de mirare ca genul acesta de cutie nu a rezistat prea mult.
Însă din prototipul nemților de la Vulcan și din experiențele transmisiilor semi-automate, a început un nou proiect finalizat în anul 1938. Era o cutie complet automată, care renunța definitiv la pedala de ambreiaj, o cutie așa cum este ea și azi. A fost dezvoltată de inginerii de la General Motors, care au numit-o Hydra-Matic. Numele venea de la faptul că era o cutie hidraulică, iar cuplarea se făcea prin intermediul unui vascocuplaj ud, nu prin frecare uscată.
Cu toate acestea, automatul Hydra-Matic a fost lent, complicat și greu, dar a făcut revoluție în industrie. Astăzi, mai mult de jumătate din mașinile care se comercializează pe piață, sunt alese de către clienți anume având o transmisie automată, astfel că pentru confortul de la volan își merită lauda anume acei ingineri inovatori din cadrul companiei General Motors.