Transportatorii romani nevoiți să-și vândă TIR-urile pentru că nu au șoferi să lucreze pe ele:„Avem masini si le tinem lângă gard”!

Toate firmele suferă la capitolul șoferi, însă nu la fel. Iar motivul pare să fie legat de „schimbare”. Noi abordări sunt experimentate, pentru ameliorarea unei probleme aparent fără răspuns.

Problema șoferilor continuă să se agraveze, mai ales că este una globală, iar Occidentul continuă să exercite o puternică atracție pentru Est-europeni.

În aceste condiții, nu se mai poate pune problema prezentării unei soluții universal valabile, pentru rezolvarea problemei. Sunt multe idei care pot fi combinate în diferite variante, ajustările fiind, practic, continue, pentru că a devenit cert faptul că nu este bine să fii la fel ca majoritatea. Însă, pe de altă parte, nici nu te poți depărta prea mult de realitățile pieței, deoarece riști ca eforturile depuse să fie prea mari, fără a fi, însă, și apreciate…

Temelia pentru rezolvarea/ameliorarea problemei este legată de atmosfera din firmă. Deja, sunt firme de transport care au înțeles că patronul sau managerul general nu este exclusiv și obligatoriu responsabil cu acest aspect. Unii „cântă” bine, alții „dansează” bine, sau le poți face pe amândouă însă… astăzi chiar trebuie făcute bine.

A mima nu mai este o opțiune. Astfel, sunt firme care au angajat manageri pentru resurse umane – persoane cu experiență (eventual corporatistă) – iar rezultatele se văd. Tot la acest capitol, merită consemnat faptul că numeroase firme au decis să specializeze o persoană pentru comunicarea cu șoferii (eventual un fost șofer). Astfel, sunt evitate sau, măcar, diminuate situațiile în care apar conflicte gratuite, pentru că, efectiv, oamenii nu se înțeleg unul cu celălalt. Cursurile de comunicare pentru dispeceri sunt, de asemenea, recomandabile.

În plus, sunt firme care încearcă o schimbare radicală de abordare. Noile sisteme (soluțiile telematice) permit comunicarea facilă cu șoferii și, totodată, urmărirea și evaluarea activității acestora. Astfel, de câte ori apare o problemă, managerul are posibilitatea să o vadă și să contacteze șoferul, pentru remediere. Dar dacă șoferul ar fi lăsat să constate singur eventualele probleme și firma s-ar concentra să pună la dispoziția acestuia un departament suport, la care să poată apela oricând?

Șoferul ar suna atunci când consideră el că are nevoie de ajutor și ar deveni parte din „comisia” care îi evaluează, în permanență, activitatea. Parcă te simți mai bine în postura de conducător auto, nu-i așa? Lucrurile nu funcționează perfect, dar pare să fie o direcție de luat în seamă. Sigur, asta înseamnă acces pentru șofer la anumite informații, eventual unele legate de performanțele colegilor…

De asemenea, sunt firme care încurajează comunicarea informală între angajați, înlesnind procesul de împrietenire. Cu tehnologia de astăzi, nu ar trebui să fie o problemă, nici măcar pentru angajații aflați tot timpul pe drumuri.

Și să nu uităm de concursuri, lunare și anuale. Cei mai buni șoferi merită să fie apreciați și sunt firme care fac acest lucru într-un cadru festiv, iar premiile sunt consistente. Productivitatea și atitudinea (comunicarea cu ceilalți) sunt principalele aspecte evaluate de către un juriu format din angajați ai companiei, care interacționează cu șoferii (decizia nu este doar a patronului).

Imaginea este importantă

Să trecem și la angajarea de noi șoferi.

Vechile metode nu mai funcționează sau, în orice caz, nu mai produc efectele scontate. Aș include, la acest capitol, încurajarea șoferilor de a aduce la firmă și alți conducători auto – prieteni, rude…

Un alt aspect luat în calcul (cu succes) de unele firme este legat de carieră. Pentru că da, există, sau ar trebui să existe o carieră și pentru meseria de șofer de camion. Promovarea pe criterii de performanță și vechime în firmă este, deja, o metodă larg răspândită în piață, cu diferite variații. Șoferii „mai buni” pot primi camioanele cele mai noi și, chiar, trasee preferențiale… Sunt firme care au dus lucrurile mai departe – școlarizare gratuită pentru obținerea permisului de conducere și a atestatelor, angajarea în cadrul firmei, iar, dacă, după o anumită perioadă, șoferul dorește altceva… tot firma îl ajută să găsească un alt angajator, potrivit cu dorințele șoferului. Asta da schimbare de atitudine!

Îmi vin în minte cuvintele unui mare profesionist pe zona de pregătire în transporturi – „Șoferii angajați la o companie se împart în două categorii: cei care au plecat și cei care urmează să plece!” Păi, dacă așa stau lucrurile, de ce să ne încrâncenăm să luptăm împotriva realității?

Ați observat faptul că nu am amintit despre salarii sau diurne. Nicio firmă nu ar trebui să își dorească să fie percepută ca „cel mai generos plătitor”. Iar motivarea prin salariu este riscantă și cu efecte restrânse, în timp.

Am amintit doar câteva dintre metodele utilizate, astăzi, pentru problema șoferilor. Sau, poate, ar trebui să o privim ca pe cea mai frumoasă provocare managerială cu care s-a confruntat, până în prezent, piața de transport?

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *