În istoria auto au existat o sumedenie de mașini civile, venite din ”armată”. Tehnica militară, modificată pentru a putea fi utilizată pe șoselele publice a avut dintotdeauna un loc aparte în inima pasionaților auto. Sunt robuste, sunt rezistente, sunt puternice și îți conferă siguranța că poți ajunge oriunde, oricând. Jeep-ul (Willys), Hummer-ul (HUMVEE/HMMWV), Mercedes-Benz G-Class (Puch), sunt doar trei dintre cele mai populare despre care cu siguranță că ați auzit. Însă URAN-ul…e cu totul altă istorie.
Totul a început în 1990…
În urmă cu 30 de ani, inginerul Ghennady Hainov a făcut rost de un motor de la vehiculul BMP-01 căruia încerca să îi găsească un rost. Ve-șasele de 16 litri volum, UTD-20, era capabil de 300 cai putere și 980 Nm de cuplu motor, și cum propulsorul de tanc nu era foarte pretențios la calitatea motorinei, Hainov s-a gândit că e un început bun pentru SUV-ul său.
Ulterior, inginerul a adus în garaj și punțile, tot de pe un vehicul militar, BTR-60 de această dată, și uite așa au fost puse ”bazele” proiectului URAN. Opt ani mai târziu, în 1998 primile schițe erau pe foaie deja, lipsea doar persoana interesată de un astfel de vehicul. Din fericire, în 1999 un oarecare om de afaceri din Moscova se arată interesat de mașina lui Ghennady și dă startul construcției.
Motorul, punțile și cutia de viteze de la ZIL -131, au fost montate pe un cadru rigid, construit de la zero. Rusul a folosit și piese componente de la un autocar, LiAZ, de la care a împrumutat elemente de suspensie și pernele de aer. Tot pe șasiu și-au făcut loc două rezervoare de motorină a câte 120 de litri fiecare. Deja îți dai seama că era un adevărat monstru și nu un…SUV.
Cam tot ce a folosit Hainov în construcția tot-terenului său erau piese împrumutate de pe alte mașini: trapa electriă de la Mercedes-Benz W140, geamurile față de la OKA (două straturi lipite), cele din spate de la VAZ-2109, până și numele URAN este lipit din literele emblemei SUBARU, mai puțin barele față și spate – sudate din tablă de 3-5 milimetri, sau interiorul cusut de la zero.
Și iată că după patru ani de chin, URAN era gata pentru a face cunoștință cu publicul. Proprietarul însă – nu era gata! Omul cu banul, a fost ales deputat în Duma de Stat și nu-și dorea să apară în atenția tuturor cu un astfel de automobil. Abia 11 ani mai târziu, URAN a trecut în proprietatea deputatului, doar că nimeni nu l-a scos la lumină.
Cel mai probabil că și astăzi, stă prăfuit în vreun garaj din împrejurimile Moscovei.