Valentina, 26 de ani, şoferiţă de camion: “În Italia, e greu să găseşti o meserie mai bine plătită”

Nu este ceva obişnuit să întâlneşti la volanul unui camion de 46 de tone, o tânără de 26 de ani, abia împliniţi. În cinci ani de muncă, nu a avut niciun accident de circulaţie. Valentina Telean, din la Spezia, ne-a declarat că practică această meserie cu mare plăcere şi că nu ar renunţa pentru nimic în lume la ea.

Valentina Telean a împlinit, în luna ianuarie, 26 de ani. S-a născut la Întorsura Buzăului, în judeţul Covasna şi e singurul membru al familiei care are carnet de şofer de camion. A obţinut permisul de conducere în România: categoria B la 18 ani, iar cel pentru camioane, după trei ani.

Motivul principal pentru care a dorit să devină şofer de camion a fost plăcerea de a călători. “Mi-am dorit să văd cât mai multe ţări din Europa. Am visat mereu să călătoresc cât mai mult şi prima modalitate prin care să-mi realizez visul a fost să obţin permisul de a conduce camionul, să fac trasee internaţionale. Nu m-am înşelat şi am descoperit că e o meserie care îmi place enorm de mult.”

După obţinerea permisului de conducere, s-a angajat imediat în România. Nu era sigură că va putea să facă faţă unei asemenea meserii, dar a încercat, cu mult curaj şi optimism.

Primele curse au fost în Spania şi Anglia. “Mi-am zis că dacă iau examenul, dacă reuşesc să fac parcările şi să trec de teste, sigur voi putea să şi lucrez ca şoferiţă. Am fost mereu optimistă şi când mi-a plăcut ceva, am făcut cu curaj. La sfârşitul lunii august 2007 am luat carnetul şi în noiembrie deja eram angajată. Făceam şi trasee lungi, aşa cum mi-am dorit, adică Spania şi Anglia.”

In Italia lucrează de mai bine de trei ani.

A ajuns în Peninsulă pentru că familia ei, mama şi tatăl, erau deja rezidenţi în Italia. A lucrat doar ca şoferiţă şi chiar dacă i-a fost suspendat carnetul pe trei luni, nu a reuşit să facă altceva.

“Am ajuns în Italia în ianuarie 2009. Părinţii mei deja erau în Italia. Mama a venit prima, pentru ca mai apoi şi tata. Am lucrat doar ca şofer de TIR, pe camion simplu, cu remorcă sau cisternă. Acum transport containere, din portul La Spezia, pe camioane mari cu 32 de tone de încărcătură.

Nu cred că aş putea face altceva mai bine. Am avut carnetul suspendat pentru trei luni şi nici nu am încercat să fac altceva.”

“De ce să fie greu? Sunt multe alte meserii mai grele.

Acum, partea mecanică nu trebuie s-o faci tu, ca şofer, ca pe vremuri. Sunt firme specializate, care îţi oferă service, oriunde te-ai afla şi indiferent ce ţi s-a întâmplat.

Nu trebuie să demontezi motorul sau să schimbi cauciucurile. Nici un bărbat, oricât de voinic ar fi, nu mai poate să facă intervenţiile astea de unul singur. S-au schimbat vremurile.”

Nici la angajare nu i s-a părut că se ţine cont de faptul că e o fată tânără. “În Italia, mai degrabă problema e să ai pe cineva care să te recomande, indiferent că eşti bărbat sau femeie. N-am avut probleme la angajare. Mi s-a dat camionul, am dat proba imediat şi nu mi s-a reproşat nimic.”  

În plus, satisfacţiile materiale acoperă micile inconveniente legate de timpul liber. “E adevărat că pe cursele de exterior sunt trasee lungi şi timpul liber se micşorează.

Dar eu, în ultimul timp, lucrez de luni până vineri, şi car containere din port. Poate că în timpul săptămânii e mai greu cu timpul liber, mai ales când timpul este defavorabil, dar în weekend am o viaţă normală. Am timp şi de excursii şi de plimbări la munte şi chiar de discotecă.

Am o viaţă privată foarte frumoasă, pentru că am un logodnic deosebit, cu care mă înţeleg extraordinar. Material vorbind, nu am ce să reproşez, pentru că în Italia, ca femeie, e greu să găseşti o meserie mai bine plătită. Aşa că, în general, mă declar mulţumită.”

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.